Voichita Serba - Restituiri catre Maramuresul Voievodal

Orice poveste are un inceput...

Acum cateva zile am vizionat pe internet lansarea CD-ului "Io-s fata di pa Mara", al artistei populare Voichita Serba la Biblioteca Petre Dulfu din Baia Mare, in prezenta unui auditoriu distins, a carei prezentare a fost facuta de catre domnul Octavian Butuza, un maestru al cuvantului, un fin cunoscator al istoriei si vietii culturale din Maramures, care a reusit sa captiveze prezenta cu fraze frumos mestesugite si pline de adevar sa faca o recenzie binemeritata acestui CD cu muzica populara veche, autentica din Maramures.
M-am regasit intrutotul in spusele lui si ma bucur cand intalnesc oameni de valoare, cu principii, cu deschidere catre valorile artistice reale, nu cele fabricate sau inchipuite.
Chiar daca ne desparte o distanta apreciabila, iar eu am avut doar un contact sporadic cu Tara Maramuresului, mi-am dat seama ca ce am simtit si am vazut eu in Maramures, a exprimat el cu cuvinte alese, simplu si adevarat. Nedumerirea lui "De ce asa tarzie lansarea artistica a Voichitei Serba" o va intelege pe parcursul timpului. Pentru ca timpul este cel care cerne valorile si stabileste locul lor in istorie.
O idee venita la mijloc de octombrie, la ceas de seara, cand Voichita mi-a spus la telefon ca ar vrea sa scoata o caseta audio cu pricesne pentru ca ar avea trecere printre credinciosi, a facut-o sa nu mai ramana doar o cantareata in corul bisericii si sa se lanseze pe orbita artistica.I-am propus sa faca un cd de colinde, dar nu unul ca al lui Stefan Hrusca, ci unul original, cu colinde vechi din Maramures. Mereu mi-au placut provorarile si proiectele ambitioase, iar Voichitei i-a suras ideea de face ceva frumos, autentic si de calitate.

Prima provocare - CD-ul de colinde Mandra-i sara de Craciun

La inceputul lunii noiembrie cauta cantece prin sat, pe la batranele pe care le stia si a inceput ca sa le scrie. Unele erau mai noi, altele mai vechi, dar dintre ele trebuiau selectate doar cele vechi si cunoscute de batrani. A fost o munca anevoioasa pentru ca mereu trebuiau alese si triate colindele, versurile cosmetizate sa aiba sens. Eu nu ma pricep la graiul morosenesc si am rugat pe domnul Vasile Mihali fostul director la Casa de cultura din Borsa sa ne ajute la alegerea pieselor, corectarea materialelor alese, deoarece este un cunoscator al traditiilor si obiceiurilor autentice din Maramures, fiind zeci de ani organizatorul Horei de la Prislop. Ii multumesc pentru amabilitatea cu care ne-a ajutat sa ducem proiectul la capat. Sa cauti un studio de inregistrari profesional e o adevarata provocare. Cum ar putea gasi cineva care nu este in bransa un studio profesional? Toti morosenii recomanda studioul de la Sighet "ca aia din Sighet nu te intorc ca cei din Cluj". Te faci de ras prin targ ca nu stii sa iei o gama si s-a dus cu reputatia de ceteras apoi. Cum ar mai putea trai ceterasii fara nunti botezuri, cumatrii daca li s-ar duce vestea cata muzica stiu? Asa ca a fost refuzata sub diverse pretexte de toti ceterasii mai cunoscuti ca ei nu merg la Cluj. Cum imi plac lucrurile de calitate i-am spus ca luam ce e mai bun pentru asa lucrare. Cautam instrumentisti in Cluj cu educatie muzicala, pentru ca ritmurile morosenesti sunt simple, fara multe nuantari. Ceterasii din Sighet erau siguri ca nu o sa iasa "infloriturile" cum vor ei, dar ei nu cunosc secretul succesului: ingrediente bune, har si multa munca. Calitatile vocale de exceptie ale Voichitei, au ajutat-o ca doar in cateva ore de canto la Cluj, alaturi de instrumentisti de exceptie sa dea viata pieselor, astfel ca la inceputul lunii decembrie am scos negativul, am facut sedinta foto pentru cd, iar la mijlocul lunii decembrie a scos CD-ul. Sa fii artist e mare lucru, dar orice artist depinde de un contract cu un producator. De ce sa nu fii propriul tau stapan? I-am propus Voichitei sa fie propriul producator, sa nu depinda de altii. Sa faci un lucru pe care il faci mereu nu e asa complicat, dar sa faci ceva ce nu ai facut niciodata, e foarte greu, mai ales cand faci pentru cineva care e in afara tuturor problemelor si doar stie sa semneze, cand au un deadline pentru ca e un produs de sezon si nu mai are cautare dupa aceea, cand ai de rezolvat: actele firmei, actele de producator, inregistrarile, productia, scoaterea pe piata, marketingul de vanzare, acte administrative, lansarea Cd-ului, cand bugetul este restrans si totul pentru o idee: de a returna morosenilor o muzica pe care aproape au pierdut-o, care este de gasit doar prin fonoteci, de care batranii isi aduc aminte, iar tinerii nu o cunosc. Aceasta aventura de doua luni s-a finalizat cu lansarea Cd-ului La Sala Radio de la Sighet si la Restaurantul Marmatia.

A doua provocare - CD-ul de muzica populara Io-s fata di pa Mara

Inceputul primaverii a inceput cu o noua provocare pentru mine si impartasita apoi Voichitei: lansarea unui CD de muzica populara veche, autentica din Maramures. Parea ireal, sa faci ceva din nimic, cu un deadline de doua luni, lansarea pe piata inainte de Paste. De unde sa iei muzica populara veche, autentica? In Maramures se canta doar muzica populara in amestec cu banateana, cu versuri usoare, aproape seci de continut, cantece de pahar sau cu "Hai dor si iar dor", sau "Dorule, dorutule". Asta nu e muzica pe care o ascultam de copil si facea deliciul ascultarilor mele: muzica Fratilor Petreus, o muzica vesela, cu versuri frumoase cu talc.
In primavara am redescoperit pe Anuta Tite si Titiana Mihali, care m-au incantat cu melodiile lor si in special cu vocea lor. Horea mniresei mi s-a parut cel mai reprezentativ cantec al Maramuresului, i-am spus Voichitei ca mi-ar placea sa il aiba pe cd, iar ea mi-a spus ca nu e impresionata de aceasta piesa ca nu e vesela. Totusi, ascultand-o mai mult a inceput sa o inteleaga si acum o canta la orice ocazie. Piatra de incercare pentru aceasta piesa sunt nodurile pentru care am pierdut multe ore ascultand cum le executa Anuta Tite pentru a intelege tehnica executarii lor, apoi explicand Voichitei cum sa invete sa le interpreteze, apoi sa le exerseze si care mai trebuie inca exersate. Horea cu noduri este o provocare pentru un artist, pentru ca nodurile sunt o tehnica de cantare aparte, foarte solicitanta pentru corzile vocale, putand usor sa ragusesti daca nu o stapanesti, descrisa vag in cartile de specialitate, dar care au fost folosite in cantecele vechi din Maramures si Nordul Olteniei. Doina sau horea cum se spune in Maramures, este un criteriu important de apreciere a unui artist popular, aici avand posibilitatea de a-si etala adevarata maiestrie a vocii cu amplitudinea, intinderea, ruperea ritmului, intensitatea vocala.
Ca repere muzicale i-am avut pe Grigore Lese, Ionu lu Grigore zis Paganini, Badea Niculai Pitis din Lapus, Stangau din Borsa, Gheorghe Cioata din Vadul Izei, pastratori ai traditiilor maramuresene, valori muzicale impartasite mereu si Voichitei pe care am indemnat-o mereu sa-i asculte, chiar daca nu erau de-ai ei, adica de la ea din zona. Morosenilor le place doar ce-i al lor, adica ce-i pana la marginea satului, nesimtind nevoia sa aprecieze alte valori care nu apartin zonei lor.
Satisfactia maxima a fost inregistrarea pe CD a Horei Mniresei si a Baladei lui Pintea, doua giuvaeruri muzicale a folclorului Maramuresului.
Ca sa gasesti cantece vechi din Maramures e o adevarata provocare: Am cercetat enciclopediile de dupa 90 si nu am gasit decat putine cantece, balade, strigaturi, colinde si cimilituri cu valoare artistica ridicata si foarte mult folclor contemporan. Cartile de referinta a lui Dumitru Iuga, Gheorghe Pop, Constantin Brailoiu, Tache Papahagi, Tiberiu Brediceanu, Ioan Barlea, Bella Bartok, precum si carti valoroase de tehnica de canto, prezenta scenica si dictie le-am descoperit la Biblioteca de la Conservatorul din Iasi si i le-am trimis spre studiu si care au fost apoi surse pentru alegerea pieselor de pe CD. Ii multumesc domnului profesor Karol Kory de la Liceul de Arte din Sighetu Marmatiei, care ne-a ajutat la interpertarea si alegerea anumitor partituri pentru piese.
Finalizarea proiectului s-a terminat cu inregistrarile de la Studioul Glas Transilvan din Cluj Napoca, cu aportul doamnei profesoare de canto Viorica Macarie Moldovan, a instrumentistilor Zenu Zanc, Traian Covrig si Dan Daniel, indrumatori si profesionisti de necontestat, fara de care nu ar fi reusit acest proiect. Realizarea si promovarea imaginii artistice a Voichitei Serba au fost ultimul pas al acestui proiect de 6 luni de producere a doua CD-uri cu muzica veche, autentica din Maramures si crearea unui brand artistic numit Voichita Serba.

Viata artistului la inceput de drum

Cat despre rautatile omenesti pomenite de domnul Octavian Butuza pe care le intampina un tanar artist e adevarat, dar sunt de parere ca trebuie sa ne facem cunoscuti in mediile care apreciaza valoarea, altfel diversi sefuleti efemeri pusi undeva mai sus te viseaza in iatacul lor, sau te pomenesti pus ultimul in concurs de catre organizatori sa te asculte cativa cheflii intarziati sau pur si simplu sa fii refuzat de organizatori pentru ca tu canti live iar ceilalti canta cu CD-ul (pozitivul) si nu poti strica atmosfera unui festival de folclor national gen Tanjaua de la Hoteni, Hora de la Prislop, sau Festivalul cantecului si dansului traditional de la Sapanta. Nu poti sta la aceeasi masa cu Vasilica Ceterasu care face spectacol ieftin pe scena bagand arcusul pe la bracinarii primarilor testandu-le virilitatea sau pe la doamne in decolteu ca sa fie tinta aprecierilor masculine, modele de taranisme vazute si apreciate la mentorul sau Lupu Rednic, sa fii de acord cu iritarea publica in studio, in vazul invitatilor si al artistilor, a doamnei muzicii populare Angela Buciu ca interpretezi piesele in frumosul grai morosenesc in loc sa canti romaneste, literar adica, sa fii refuzata la eveniment pentru ca organizatori sunt sotii Cornelia si Lupu Rednic doi habarnisti, care canta nazal, dar sunt vedete TV, deci au valoare.
Muzica populara a fost creata de catre oameni simpli, cu simt al frumosului, vezi vechiul port popular cum arata in comparatie cu azi, dar cantecele au fost slefuite in comunitate, indelung, in noptile de claca, de aceea versurile au frumusete si profunzime, ceea ce nu se poate spune despre muzica populara actuala. Batranii din Maramures sunt cunoscatori ai valorilor autentice si nu mica mi-a fost mirarea sa observ reactia de uimire, bucurie si placere a unei batrane din Giulesti cand a ascultat-o pe Voichita pentru prima data. Muzica se simte, nu ai nevoie de un limbaj pentru a o intelege, ea merge direct la suflet, de aceea am spus mereu ca Voichita imparte apele: cei cu educatie si cei fara educatie. Si nu ma refer la diplome, ci la educatia pentru frumos. Observ cu tristete cum morosenii renunta la o traditie veche de sute de ani acceptand fara rezerve kitsch-ul. Mi-e greu sa cred cum urmasii primului Descalecator din Tara Maramuresului nu isi cunosc trecutul si mai ales traditia. Cum am mai spus, orizontul lor se inchide la marginea satului unde locuiesc si nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca nu au idee obiceiurile din zonele imediat invecinate si de ce le e mai reprezentativ, Muzeul Satului Maramuresean, din Sighetu Marmatiei, capitala fostului Maramures Istoric.

Epilog

Proiectul Voichitei Serba continua sub indrumarea unor abili si talentati manuitori ai cuvintelor, dar sa nu uitam ca istoria consemneaza doar fapte, iar ce conteaza pentru un artist e opera lui, nu vorbe frumos mestesugite, iar autosuficienta, prezentarea gimnasticii vocale drept drept virtuozitate muzicala, lipsa nuantarilor, recitarea unor texte prefabricate fara simtire, fara intonatie, ca in clasele primare, sunt usor sesizabile si tradeaza falsitate, nesinceritate, necunoastere, in fond conteaza ce exprimi, sincer, direct, nu prezentarea interesului pentru detalii cum ar fi aparitia scamelor imaginare sau procuparea permanenta pentru asezarea basmalei care nu da bine in cadru. Oamenii doresc si apreciaza sa vada si sa asculte un personaj real, nu un produs media frumos ambalat, pentru ca nu asa se prezinta traditionalul, autenticul cu personaje impaiate ca la muzeu, asa cum ne-au obisnuit oamenii de cultura.
Cantecele Mariei Tanase ti-au fost sugerate acum cateva luni ca studiu, pentru vocea ei minunata si instrumentatia pieselor, dar nu uita ca si ea, prin indrumarea primita de la specialisti, a ajuns sa cante muzica lautareasca, nu muzica autentica populara asa cum ne-a fost mereu prezentata, pentru ca ea era o fata simpla din popor din Caramidarii Bucurestilor si nu a putut face diferenta. Nu intamplator Brancusi a rostit fraza: "Ai o voce de bocitoare antica, dar ai ajuns sa canti pe la mesele si zaiafeturile imbogatitilor".