Orase | Bucuresti | Harta Bucuresti
Edificii religioase - Bucuresti | Edificii religioase - Bucuresti
Edificii religioase Bucuresti:Biserica Ortodoxa numara 12500 de asezaminte religioase, peste 200 de manastiri si schituri (peste 50 dintre acestea au fost reinfiintate dupa 1989). In prezent, cei care slujesc sunt condusi de Prea Fericitul Daniel, al saselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, cu sediul in Palatul Patriarhal de pe Dealul Mitropoliei din Bucuresti. Primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe a fost Miron Cristea, in calitatea sa de Primat al Romaniei. In anul 1925, acesta a devenit patriarh al Romaniei, in momentul in care Scaunul Arhiepiscopal si Mitropolitan al Ungro-Vlahiei s-a transformat in Scaun Patriarhal. Bisericile ortodoxe sunt conduse de 11000 de preoti, 4000 de monahi si sunt frecventate de 19802389 credinciosi;
-situatia lacasurilor de cult din capitala releva cel mai mare numar de biserici din tara. De-a lungul timpului, numar acestora s-a marit considerabil pornind de la 300 de asezaminte religioase (1739), 360 de biserici (1793), iar in prezent sunt 230 de biserici, multe fiind considerate monumente istorice datorita valorii lor. Perioada comunista a avut o influenta nefasta asupra bisericilor, caci aproximativ 20 de biserici au fost daramate cand s-a distrus zona istorica a orasului (1977-1987). In afara de bisericile distruse au fost mutate din loc pe rulmenti 6 biserici (translate);
-sediul Bisericii Ortodoxe se afla in complexul Patriarhal din Dealul Mitropoliei. Acesta adaposteste Catedrala Patriarhala si Palatul Patriarhal. Ctitorie a domnului Constantin Serban, (1654-1658), mai tarziu devine sediul Mitropoliei Tarii Romanesti, sub domnia lui Radu Leon (1664-1668) si apoi al Patriarhiei Romane. Aceasta constructie cu fatade decorate a fost definitivata in anul 1708, dupa 50 de ani de lucrari;
1. Biserica „Lenei“ (sau „Lanei“), cu hramul „Sfantul Nicolae“ (vizavi de hotelul Intercontinental, pe locul actualului restaurant „Dunarea“) a purtat acest nume in cinstea celei care a ctitorit-o Jupaneasa Lana (1683). Biserica, reconstruita in anul 1724, a fost demolata in anul 1977;
2. Biserica „Olteni“are hramul „Adormirea Maicii Domnului“. Ridicata de protopopul Nicolae al Bucurestilor si de Costache Vataful (1721) a fost daramata in anul 1785;
3. Biserica „Sfanta Vineri“-Herasca are hramul „Cuvioasa Parascheva“. Aceasta biserica foarte veche, data din anul 1641, ctitorie a jupanului Nicolae Aga si a sotiei sale Ioana. Anul 1987 a insemnat sfarsitul existentei cladirii, care a fost daramata;
4. Biserica „Sfantul Spiridon“-Vechi, cu hramul „Sfantul Spiridon“ era amplasata in Piata Natiunilor Unite, pe malul drept al Dambovitei. Chiar daca a fost distrusa in anul 1987, biserica si-a reluat activitatea duhovniceasca, fiind rezidita in anii 1992-1995, respectand arhitectura initiala. Chiar daca apare consemnata intr-un hrisov din anul 1680, adevarata constructie s-a finalizat in timpul lucrarilor dintre anii 1746-1748, ctitor fiind Patriarhul Silvestru al Antiohiei, cu suportul financiar al lui Constantin Mavrocordat;
5. Biserica fostei Manastiri Cotroceni cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, reprezenta o adevarata pagina de istorie a capitalei. Lacasul din mijlocul unei paduri de pe Dealul Cotroceni isi incepe existenta in timpul domniei lui Serban Cantacuzino, care a ridicat asezamantul intre anii 1679-1680. De-a lungul timpului, s-a vorbit foarte mult despre aceasta biserica, fiind admirata si descrisa de calatori straini (englezul Edmund Chisthull-1702, italianul Domenico Sestini-1780);
-istoria acestui lacas a fost foarte zbuciumata, cu nenumarate distrugeri, dar de fiecare data a fost refacuta. Cauzele acestor stricaciuni s-au datorat unor calamitati naturale, in principal cutremure (8 mai 1738, 14 octombrie 1802, 23 ianuarie 1838, 10 noiembrie 1940) si incendii (1718), dar si evenimente istorice precum rascoale sau razboaie. De fiecare data lacasul a fost refacut cu ajutorul enoriasilor, sau cu sprijinul unor domnitori. In anul cutremurului din 1940, lucrarile de restaurare sunt conduse de Comisiunea Monumentelor Istorice. Odata cu daramarea bisericii, in 1984, s-au pierdut si importante dovezi ale istoriei romanilor, caci pronaosul adapostea mormintele unor figuri marcante ale trecutului, precum: Serban Cantacuzino (1688), Matei Cantacuzino (1685), spatarul Iordache Cantacuzino (1692), Radu Cantacuzino (1715) si principele Mircea (1912), fiul regelui Ferdinand;
-lacasul a jucat un rol important pentru conducerea tarii, caci acesta a servit ca resedinta a domnilor Tarii Romanesti, de la Serban Cantacuzino si pana la Alexandru Ioan Cuza si regele Carol I, in timpul verii. Fostele cladiri secundare, unde functiona o resedinta regala, au fost daramate in 1893, pe locul lor sa ridicandu-se palatul care rezista si azi, opera arhitectului Paul Gotterau;
6. Biserica „Izvorul Tamaduirii“-Uranus a cazut prada demolarilor din anul 1984. Constructia dateaza din anul 1797;
7. Manastirea Vacaresti a fost ctitoria domnului Nicolae Mavrocordat, intre anii 1716 si 1724. Ocupand o suprafata de 3 ha, complexul manastiresc cuprinde biserica manastirii, turnul-clopotnita, insotit de doua cuhnii, staretia, chiliile si casa domneasca. Cea mai importanta constructie a manastirii o reprezinta biserica cu hramul „Sfanta Treime“.Cum spune traditia, in pronaos se afla mormantul ctitorului Nicolae Mavrocordat, rapus de ciuma la 3 septembrie 1730;
-manastirea a indeplinit functii variate, uneori improprii unui asezamant religios: scoala in limba greaca, tipografie, biblioteca, chiar si penitenciar (in anii comunismului), fiind daramata in 1986;
-distrugerile masive dintre anii 1977 si 1987 au rapus alte 13 biserici, distrugandu-se astfel o parte din istoria acestui oras: Biserica .,Alba“-Postavari, Biserica „Bradu-Staicu“, Biserica „Buna Vestire“-Rahova, Biserica „Gherghiceanu“, Biserica „Sfantul Nicolae“-Sarbi, Biserica „Sfantul Nicolae“-Jitnita, Biserica „Spirea“-Veche, Biserica „Sfanta Treime“-Dudesti, bisericile Crangasi si Crangasi II, Biserica „Doamna Oltea“, Biserica „Dimieni“. Biserica Buda-Sat;
-bisericile ramase neatinse de buldozere dau un farmec aparte stilului arhitectural al capitalei. Cele mai importante lacasuri de cult sunt:
-Biserica fostei Manastiri „Mihai Voda“, cu hramul „Sfantul Nicolae“, a fost ridicata (1591-1594) de voievodul Mihai Viteazul. Lacasul are o istorie zbuciumata, cazand prada mai multor cutremure si unui incendiu puternic (1761). Biserica este supusa unor ample lucrari de restaurare si repictare, intre anii 1827-1838. Restaurata de arhitectul Emil Costescu si repictata de Costin Petrescu, biserica si-a recapatat infatisarea initiala, o imbinare a stilurilor lacasurilor de la Dealul si Curtea de Arges. In anul 1985, asezamantul a fost translat cu 500 de metri de locul initial, pe un nou amplasament;
-un important rol turistic il reprezinta si alte asezaminte de cult din orasul Bucuresti, unele fiind declarate monumente de istorie si arhitectura:
-Manastirea „Plumbuita“(de calugari) are biserica cu hramul „Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul“, fiind situata in cartierul Colentina. Lacasul dateaza din a doua jumatate a secolului al XV-lea, fiind ctitoria domnitorului Petru cel Tanar (1559-1568). Biserica a suferit multe prefaceri ulterioare: in 1647, Matei Basarab a reconstruit biserica din temelie si a construit Casa domneasca, iar Alexandru al II-lea Mircea si Mihai Turcitul au desavarsit acest asezamant. Incinta manastirii adaposteste un muzeu cu obiecte de arta religioasa, in acest muzeu sunt expuse 130 de busturi ale domnilor romani, sculptate in piatra de staretul Simeon Tatu. Aici a functionat prima tipografie din Bucuresti, unde a aparut, in 1582, un Tetraevangheliar, prima carte tiparita la Bucuresti.Numele de Plumbuita ii vine de la acoperisul facut din plumb;
-Manastirea „Antim“ (de calugari), cu biserica avand hramul „Duminica Tuturor Sfintilor“ a fost ctitorita de Sfantul Ierarh Martir Antim Ivireanul (cel in onoarea caruia ii poarta numele), intre anii 1713-1715. Impresionante sunt dantelaria din piatra a piedestalurilor si a capitelurilor celor 10 coloane, realizate in stil brancovenesc. Aici a existat si o tiparnita pentru carti in limba romana si greaca. In prezent, la Manastirea Antim exista un interesant muzeu religios si o expozitie inchinata mitropolitului Antim Ivireanul, cu carti vechi si odoare bisericesti. La 20 iunie1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat pe Antim Ivireanul, fiind inscris in calendar in ziua de 27 septembrie;
-biserica „Radu Voda“ a fostei manastiri cu acelasi nume (numita la inceput „Sfanta Troita“), cu hramul „Sfanta Treime“, este amplasata pe strada Radu Voda, pe o colina inalta de 75 m. A fost construita de Alexandru, fiul lui Mircea Ciobanul, in anul 1595, cand turcii au ocupat temporar manastirea, transformand-o in cetate cu rol de aparare in fata contraofensive conduse de Mihai Viteazul. Manastirea a fost distrusa de turci, in timpul retragerii lor, cand au incendiat si jefuit si orasul. In secolul XVII, desi ajunsese in stadiu de ruina, lacasul este renovat de Radu Mihnea, domn al Tarii Romanesti, reconstruindu-l (in anii 1613-1614) din temelii. Biserica Manastirii Radu Voda are in interior picturi murale executate de Gheorghe Tattarescu, precum si 24 de morminte acoperite cu lespezi din piatra sau marmura, printre care se afla mormantul ctitorului;
-biserica „Scaune“, cu dublu hram - „Nasterea Maicii Domnului si Adormirea Maicii Domnului“, se afla in spatele spitalului Coltea, pe strada Scaune. Ctitoria din 8 septembrie 1611 a lui Atanasie din Tarnovo, biserica a fost denumita initial Biserica Macelarilor si Sapunarilor.Biserica a suferit mai multe restaurari (1843, 1939-1944), fiind redata cultului ortodox la 15 august 1944;
-Biserica Patriarhiei, cu hramul „Sfintii Imparati Constantin si Elena“, se afla situata pe o colina de pe Dealul Mitropoliei. Reprezinta o constructie de dimensiuni impresionante (1656-1658), ctitorita prin grija domnului Constantin Serban Basarab, sfintita de Patriarhul Antiohiei. In timpul domniei lui Radu Leon (1664-1669) aceasta biserica a devenit sediul Mitropoliei Tarii Romanesti si apoi al Patriarhiei Romaniei. Intr-un document al epocii sale (8 iunie1668), se semnaleaza contributia domnului Radu Leon pentru aceasta biserica „... o am zugravit si o am infrumusetat cu toata podoaba“. Constructia este realizata conform modelului celebrului lacas de la Curtea de Arges, (dar la dimensiuni mai mari), cu patru turnuri, un pridvorul larg deschis, sprijinit pe 12 coloane de zid si fatade decorate. Datorita multiplelor restaurari si adaugiri, s-au pastrat putine elemente originale, precum icoana hramului, pictata in firida de deasupra usii din pridvor (1688). Asezamantul adaposteste si moastele Sfantului Dimitrie Basarabov- sfant protector al orasului Bucuresti- aduse din Bulgaria de catre generalul rus Salticov si daruite Mitropoliei. Acestea se afla intr-o racla din argint, impodobita cu reliefuri;
-pe langa biserica a functionat si o tiparnita unde a vazut lumina si celebra lucrare Biblia de la Bucuresti - prima traducere integrala a Bibliei, in limba romana, datorata fratilor Serban si Radu Greceanu si tiparita din initiativa lui Serban Cantacuzino. Biserica Paraclis a Patriarhiei, a fost construita in a doua jumatate a secolului XVII de catre domnul Nicolae Mavrocordat si mitropolitul Daniil, care sunt infatisati in chip de ctitori pe peretele vestic;
-biserica „Izvorul Tamaduirii“-Mavrogheni, de pe strada Monetariei, vizavi de aripa nordica a Muzeului Taranului Roman, in apropierea Parcului Kiseleff, reprezinta ctitoria voievodului Nicolae Mavrogheni si a sotiei sale, Maria. A fost ridicata intre 1785-1787. Istoria acestui lacas vorbeste despre multiple renovari, majoritatea fiind produse de cutremure (1938, 1977). In curtea bisericii se afla un monument ridicat de Ministerul Cultelor si al Instructiunii, in memoria lui Ion Heliade Radulescu (1802-1872). Monumentul din 1913 are urmatoarea inscriptie: „Marele luminator al neamului romanesc si luptator pentru drepturile lui“, iar sub acesta- Non omnis moriar;
-biserica „Kretzulescu“, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ reprezinta ctitoria marelui logofat Iordache Kretzulescu si a sotiei sale Safta, una dintre fiicele lui Constantin Brancoveanu, (1720-1772). Biserica a suferit mai multe restaurari, exteriorul ramanand simplu, din caramida aparenta, opera arhitectului Stefan Bals. Pictura interioara a fost efectuata de Gheorghe Tattarescu (1859-1960), iar cea din pridvor este originala;
-biserica „Fundenii Doamnei“ (1699) reprezinta ctitoria lui Mihai Cantacuzino. Elementele arhitecturale sunt mai deosebite, mai ales ca nu respecta stilul traditional din acea epoca: turla exterioara este scunda, decoratii exterioare de factura orientala, plastica diferita a fatadelor. In pridvor se pastreaza o compozitie care infatiseaza „Judecata de apoi“ realizata de Parvu Mutu. Biserica a fost restaurata in 1860 de Maria Ghica, locuitorii dandu-i numele actual;
-biserica „Ghica-Tei“sau „Teiul Doamnei“ reprezinta ctitoria domnului Grigore Dimitrie Ghica si a fiului sau, Grigore beizadea. Constructia a fost ridicata pentru a fi paraclis al Palatului domnesc al lui Grigore Ghica, aflat in apropiere. Edificiul asezamantului religios este inedit, avand forma usor eliptica ce se abate de la stilul normal al arhitecturii religioase din Tara Romanesca. Se adauga si mormintele din curte, cel al ctitorului (Grigore Dimitrie Ghica)- sub forma unui cub de piatra sprijinit pe patru cariatide;
-biserica Doamnei, cu hramul „Intrarea in Biserica a Maicii Domnului“ reprezinta ctitoria Doamnei Maria, sotia lui Serban Cantacuzino (1683). Lacasul se afla vizavi de magazinul „Romarta Copiilor“, in spatele pescariei „Delta Dunarii“. Edificiul din caramida se afla la intersectia dintre stilul arhitectural specific epocii lui Matei Basarab si cel al domniei lui Constantin Brancoveanu. Picturile murale interioare au fost executate de pictorul grec Constantinos Mina, ajutat de zugravul Ioan (secolul XVII);
-biserica „Domnita Balasa“, cu hramul „Inaltarea Domnului“, este ctitorita de cea care ii poarta numele Domnita Balasa, fiica lui Constantin Brancoveanu (1751). Lacasul se afla pe malul drept al Dambovitei, in apropiere de Piata Unirii, in spatele fostului Spital Brancovenesc. Biserica ridicata in stil neo-romanesc (1881-1885) dupa planurile arhitectului Alexandru Orascu, pe locul celei ctitorite de Domnita Balasa. Traditia arhitecturala brancoveneasca s-a pastrat si in cazul acestui lacas, dar si a spitalului din apropiere care poarta acest nume. O dovada in plus privind legarea numelui familiei Brancoveanu de acest lacas, il reprezinta si tabloul votiv care infatiseaza, conform traditiei, pe Domnita Balasa si Constantin Brancoveanu ca ctitori ai primei biserici, iar pe pe Zoe Brancoveanu, Banul Grigore Brancoveanu, Safta Brancoveanu si Banul Manolache Brancoveanu ca restauratori ai vechii biserici. Tot aici se afla si mormintele principeselor Domnita Balasa (1761) si Zoe Brancoveanu-Bibescu (1805-1892), sotia lui Gheorghe Bibescu. Pictura interioara a fost executata in stil neo-renascentist de catre pictorii vienezi Kott si Rihofsky. In curtea bisericii se afla statuia, in marime naturala, a Domnitei Balasa, ridicata pe un soclu din piatra, opera din 1881 a sculptorului Karl Storck;
-Biserica „Sfantul Gheorghe“-Nou ocupa un loc in Piata Sfantul Gheorghe, vizavi de magazinul „Bucuresti“, in mijlocul unui mic parculet. Prima constructie a inceput in 1670 din stradania domnului Antonie Voda din Popesti, cu sprijinul banesc al cunoscutului grec Panaiot Nikusios. Dar adevaratul ctitor este considerat domnul Constantin Brancoveanu. Acesta a inceput o noua constructie (1698), dupa planurile arhitectului Vaseleil si cu ajutorul unor mesterilor renumiti, printre care se numara pietrarul Vucasin Caragea, vataful de zidari Manea, lemnarul Istrate, zugravul Parvu Mutu s.a. Constructia rezultata, asemanatoare cu celebrul monument de la Horezu, reprezinta cea mai mare ctitorie a domnului Constantin Brancoveanu. Aceasta biserica a jucat un important rol in viata spirituala romaneasca, fiind centrul administrativ al tuturor averilor Sfantului Mormant existente in tara. In anul 1707, biserica a fost sfintita in prezenta unor inalti prelati: Hrisant Nottara, Patriarhul Ierusalimului, a Mitropolitului Dionisie al Tarnovului, a exarhului Sofiei, Axentie, dar si a ctitorului Constantin Brancoveanu s.a, fiind inchinata Sfantului Mormant; Fatada a fost modificata de arhitectul spaniol (stabilit la Bucuresti)- X. Villacrosse, picturile fiind realizate de Constantin Lecca si Mihai Popp. In pronaos se afla mormintele lui Ioan Mavrocordat si Constantin Brancoveanu. Trupul celui din urma a fost adus in mare taina de Maria Brancoveanu (1720) tocmai de la Manastirea Halki de langa Istanbul, unde fusese ingropat dupa decapitarea din 1714;
-Complexul arhitectonic de la Coltea cuprinde in afara de biserica si un spital, prima unitate spitaliceasca din oras si din Tara Romaneasca (1704). Paradoxul il reprezinta faptul ca numele intregului ansamblu arhitectural (biserica, spitalul) a fost dat dupa numele proprietarului Coltea Doicescu, si nu al spatarului Mihai Cantacuzino, cel care l-a construit;
Biserica „Coltea“, cu hramul „Sfintii Trei Ierarhi“, situata pe Bulevardul I.C.Bratianu, langa palatul Sutu, a fost construita intre anii 1698-1702. Statutul de unul dintre primele edificii religioase din Tara Romaneasca, se observa si din stilul sau arhitectural (baroc italienesc, cu elemente autohtone). Pictura murala interioara au fost executate in 1871 de Gheorghe Tattarescu. Pe portalul din piatra sunt infatisate siluetele Sfintilor Evanghelisti si animale fantastice. Biserica a cunoscut lucrari de refacere si renovare dupa incendiul din 1739 si dupa cutremurul din 23 ianuarie 1838, pastrand la interior picturi murale executate in 1871 de Gheorghe Tattarescu. Un element important il reprezinta si Turnul Coltea, construit in 1715 si demolat in 1888 de administratia locala pentru a se crea noul bulevard;
-biserica „Curtea Veche“, cu hramul „Buna Vestire“, situata in fosta Piata de Flori, vizavi de Hanul lui Manuc, reprezinta cea mai veche constructie religioasa din Bucuresti. Datand din perioada celei de-a treia domnii a lui Mircea Ciobanul (1558-1559), lacasul a fost terminat de fiul acestuia, Petru cel Tanar. Picturile interioare sunt originale, fiind executate intre anii 1847-1853, de Constantin Lecca si Misu Popp. Ultima restaurare a fost facuta de catre Comisiunea Monumentelor Istorice, sub conducerea arhitectului Horia Teodoru, care s-a straduit sa-i redea infatisarea ei initiala (1928-1935);
-biserica „Buna Vestire“a Curtii Domnesti a fost declarata monument istoric. Aici aveau loc ceremonii de „ungere a domnilor“ Tarii Romanesti (in perioada dintre prima jumatate a secolului XVI si inceputul secolului XIX), ceea ce i-a atras si titlul de „biserica de mir“;
-biserica „Boteanu“, cu hramul „Sfantul Gheorghe“, se afla situata pe strada cu acelasi nume, in spatele magazinului „Unic“ si vizavi de gradina de vara a hotelului Lido. Lacasul dateaza din anul 1900, pe locul unei biserici mai vechi, din 1760.
-orasul Bucuresti adaposteste si mai multe lacasuri de cult apartinand altor religii. Dintre acestea amintim: biserica luterana sau biserica reformata, situata pe strada Luterana, colt cu strada Stirbei Voda, in spatele hotelului „Bucuresti“, reprezinta un monument a carui constructie a durat mai mult timp, inceputa in 1751, in timpul domniei lui Grigore II Ghica si terminata in 1771, in timpul lui Alexandru Ipsilanti; biserica „Stravopoleos“, cu hramul „Sfintii Voievozi si Sfantul Athanasie“, se afla pe strada cu acelasi nume, in spatele Muzeului National de Istorie a Romaniei. A fost ctitorit de ieromonahului grec Ioanichie (1722-1724). Declarat monument istoric si de arhitectura, acesta adaposteste un pridvor admirabil lucrat, strajuit de patru coloane de piatra, bogat decorate cu sculpturi, cu cinci arcade polilobate si cu o balustrada din piatra, acoperita cu o mare varietate de elemente decorative (flori, vrejuri) si cu o scena biblica (lupta lui Samson cu leul); biserica armeneasca, cu hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil“, situata pe Bulevardul Carol I, este o constructie impresionanta care a fost ridicata pe locul uneia mai vechi (primul lacas de rugaciune al armenilor din Bucuresti, 1581-1629). Arhitectul actualului lacas a fost D. Maimarolu (intre 24 iulie 1911 si 1915). Inainte de ultima constructie, a mai existat o biserica ctitorita in 1743, pe cheltuiala unui armean din Istanbul, pe nume Harutiun amira Hovvianuarie. Mistuita de flacarile unui incendiu (1781), ctitoria lui Hovvianuarie a fost recladita din temelii in timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Ipsilanti (1796-1797). In curtea bisericii, se afla bustul generalului armean Andronic (1865-1927) - erou national - realizat in bronz de H. Torosian; biserica greaca este localizata intr-o mica piateta, pe coltul format de intersectia Bulevardului Ferdinand cu Bulevardul Pache Protopopescu. Lacasul reprezinta o constructie arhitecturala deosebita, apartinand patrimoniului cultural al Bucurestiului; biserica bulgara, cu hramul „Sfantul Ilie“, este amplasata pe strada Doamnei nr. 18. Ctitorita de clucerul Radu Coltea (1725), biserica a fost recladita in 1841 de Lazar Kalenderoglu si renovata in 1954 prin grija Patriarhului Iustinian, cand picturile au fost spalate de Nicolae Stoica. Biserica a fost resfintita (dupa ultima renovare) la 26 octombrie 1954 de catre Patriarhul Iustinian impreuna cu Patriarhul Kiril al Bulgariei; biserica Baratia, apartine cultului romano-catolic, caracteristic fiind turnul de poarta. A fost construita in anul 1700 (pe locul unei bisericii franciscane) datorita lui Stefan Cantacuzino; iserica italiana, aflata pe Bulevardul N. Balcescu nr. 23, in apropiere de cofetaria Scala, reprezinta parca o copie a unei bazilici romane. Construita intre anii 1920-1930, cladirea a fost realizata dupa planurile arhitectului Stoppa; biserica rusa, cu hramul „Sfantul Nicolae“, se afla pe strada Ion Ghica, langa Ambasada Republicii Cehia. Constructia este specifica stilului rusesc (1905-1906), fiind ridicata la initiativa ambasadorului rus Ghiers. Picturile murale interioare au fost realizate in ulei mat de catre pictorul rus Vasiliev. Catapeteasma a fost construita la Moscova dupa modelul celei de la biserica „Sfintii Apostoli Petru si Pavel“ din Kremlin. In ianuarie 1992, Biserica Rusa si-a reluat rolul de paraclis universitar; catedrala romano-catolica „Sfantul Iosif“, situata pe strada General Berthelot, reprezinta un edificiu de mari dimensiuni. A fost construita in perioada 1875-1883 dupa planurile arhitectului vienez Schmidt, in stil romanic, cu elemente gotice; sinagoga „Credinta“, strada Vasile Toneanu nr. 48, din cartierul Dudesti, care a fost construita din initiativa unor credinciosi evrei (1926-1928); sinagoga „Iesua Tova“, situata pe strada Take Ionescu nr. 9. in apropiere de Piata Amzei, reprezinta cel mai vechi asezamant religios al evreilor din Bucuresti. Datand din 1827, sinagoga a suferit transformari si modelari la incepurul secolului XX; sinagoga Mare, situata pe strada Vasile Adamachi nr. 11 din cartierul Vacaresti, a fost construita intre 1846-1849. In prezent, sinagoga a fost declarata de catre Academia Romana, monument de arhitectura. Impresionanta este pictura interioara realizata de artistul Gherson Horowitz, in stil rococo; templul „Coral“, situat pe strada Sfanta Vineri nr. 9-11, este cel mai prestigios lacas de cult mozaic din Romania. Construit intre anii 1864-1866, edificiul adaposteste in noua aripa construita in anul 1932, care cuprinde, la parter, o sala de festivitati si de conferinte si camera clerului, iar la etaj cateva sali ce adapostesc biblioteca, muzeul si arhiva. In curtea templului se afla Monumentul dedicat martirilor Holocaustului, sub forma unei menore de mari dimensiuni, dezvelit in 1992; templul „Unirea Sfanta“, situat pe strada Mamulari nr. 3, in cartierul Vacaresti, a fost construit in 1850, cu eforturile unei confrerii a croitorilor de imbracaminte barbateasca din Bucuresti. Din 1978, templul nu mai serveste ca lacas de rugaciune, fiind transformat in Muzeu de Istorie a Comunitatilor Evreiesti din Romania.