Orase | Bucuresti | Harta Bucuresti
Istoric - Bucuresti | Istoric - Bucuresti
Istoric Bucuresti:-teritoriul capitalei a fost o continua vatra de locuire cu numeroase vestigii care dateaza din Paleoliticul mijlociu (obiecte din silex si din cuart), ce au fost identificate in cartierele Pantelimon, Herastrau (un adecarat tezaur), Militari si pe dealurile Mihai Voda, Uranus, Radu Voda s.a.;
-urmele unor asezari din perioada timpurie a Epocii neolitice, apartinand Culturii Dudesti (mileniile V-IV i.Hr.). s-au descoperit in cartierele Dudesti, Fundenii Doamnei, Giulesti, pe Dealul Piscului (un grup de podoabe) etc., iar la mijlocul aceleiasi epoci, apartinand Culturii Boian (mileniul IV i.Hr.), au fost reperate vestigii in cartierele Pantelimon, Giulesti, Catelu Nou etc.;
-vestigiile unor asezari de tip Gumelnita, de la sfarsitul Epocii neolitice (mileniile IV-III i.Hr.) au fost identificate in imediata apropiere a Bucurestiului, la Glina, Jilava si Magurele; in perioada timpurie a Epocii bronzului, in arealul orasului de astazi au existat triburile care au creat Cultura Glina-Schneckenberg (secolele XVIII-XVI i.Hr.), asezari sau locuinte ale acestora fiind descoperite in zonele Fundeni, Glina, Pantelimon, Catelu Nou, Bucurestii Noi, Ciurel, Mihai Voda s.a. In aceste asezari s-au gasit obiecte din ceramica cenusie, dominanta fiind ceasca cu gat inalt, cilindric si toarta inalta;
-pana la sfarsitul Epocii bronzului, pe aceste locuri a trait un grup numeros de populatii apartinand Culturii Tei (circa 1900-1300 i.Hr.), ale caror urme au fost descoperite in special de-a lungul vaii Colentina, respectiv in actualele cartiere Bucurestii Noi, Baneasa, Tei, Fundeni, Fundenii Doamnei, Pantelimon, Catelu Nou, precum si in zonele Giulesti, Militari, Dealul Piscului, Dealul Vacaresti, Berceni s.a. Aceasta cultura se caracterizeaza prin vasele mari de provizii si cestile negre, lustruite, cu decor incizat si cu toarta suprainaltata. Din prima Epoca a fierului (1200-450/300 i.Hr.) au fost scoase la iveala urme de locuire in zonele Ciurel, Piscului, Fundenii Doamnei, Catelu Nou s.a.;
-din a doua Epoca a fierului (450-100 i.Hr.) au fost descoperite (1956 si 1963), in cartierul Militari, mai multe complexe arheologice, intre care se evidentiaza un nivel de locuire geto-dac in care s-au gasit vase de ceramica, o fibula din bronz, oglinda din metal s.a. In cartierul Herastrau a fost scos la iveala (in 1938) un tezaur dacic din argint, alcatuit din podoabe (doua fibule, falere circulare, cu un medalion decorat in relief ciocanit, avand o efigie umana ale carei trasaturi sunt rudimentar stilizate, o cupa conica, o agrafa de bronz, fragmente de bratari in spirala etc.) si monede datand din secolul I i.Hr. Locuitorii acestor meleaguri, apartinand triburilor traco-getice, au continuat sa vietuiasca neintrerupt si in perioada existentei statului dac, asa cum o dovedesc descoperirile arheologice din arealele Ciulesti, Pipera, Tei, Pantelimon, Mihai Voda, Radu Voda, Damaroaia s.a.;
-teritoriul actual al Capitalei nu a fost inclus in provincia Dacia romana, dar au existat numeroase legaturi economice si spirituale intre dacii care locuiau in aceste locuri si provincia romana ; in aceasta perioada, se pare ca pe teritoriul actual al Capitalei exista asezarea Pinum (Ad Pinum). Ulterior, viata a continuat sa se desfasoare neintrerupt, atat in perioada migratiilor (asezarile din zonele Curtea Veche, Bucur, Mihai Voda, Crangasi, Damaroaia s.a.), cat si in cea a feudalismului timpuriu (Lacul Tei). In cartierul Straulesti a fost scoasa la iveala o importanta asezare a dacilor liberi, cu locuinte de suprafata, datand din secolul III d. Hr., in care s-a gasit ceramica lucrata cu mana sau la roata, precum si un cuptor de ars ceramica;
-sapaturile arheologice au dezvaluit ca, in secolele VI-VII, pe teritoriul orasului Bucuresti existau 17 vetre de asezari omenesti in punctele Straulesti, Baneasa, Damaroaia, Tei, Fundenii Doamnei, Catelu Nou, Ciurel, Militari, Mihai Voda, Piata Unirii etc. apartinand Culturii Ipotesti-Ciurel-Candesti;
-asezarile Culturii Dridu (secolele VIII-XI), descoperite in cartierele Ciulesti, Bucurestii Noi, Baneasa, Pipera, Crangasi, Militari, Piata Unirii etc. atesta prezenta continua a populatiei romanesti in actualul perimetru al Capitalei, in secolele X-XI existand aici 34 de vetre de asezari omenesti;
-potrivit traditiei (exprimata si de catre italianul Luccari in 1605), Bucuresti exista ca targ inca dinainte de formarea statului independent Tara Romaneasca, la inceputul secolului al XIV-lea, intemeietorul sau fiind considerat ciobanul Bucur (de origine geto-daca), sau legendarul Negru Voda. Separat de aceasta ipoteza, unii cercetatori au identificat „Cetatea Dambovita“ (mentionata in 1368 si 1397 in unele izvoare maghiare) cu Bucuresti. Ipoteza cea mai apropiata de adevar este aceea care aseaza vatra Bucurestiului (si nucleul initial de unde a pornit dezvoltarea orasului) in zona Curtea Veche de pe malul stang al Dambovitei (in apropierea Hanului Manuc de azi), unde, de altfel, Vlad Tepes, domnul Tarii Romanesti (in anii domniei 1448, 1456-1462, 1476), a ridicat Cetatea Bucurestilor ca punct fortificat de stavilire a invaziilor turcesti care amenintau existenta ca stat a Tarii Romanesti si a capitalei sale-Targoviste. De fapt, din aceasta perioada, mai exact din 20 septembrie 1459, dateaza si prima consemnare scrisa a denumirii Cetatii Bucuresti, existenta intr-un document emis de Vlad Tepes, care se incheie cu mentiunea ca „s-a scris in Cetatea Bucuresti“ (resedinta sa preferata din perioada anilor 1458-1462). Acest lucru este confirmat si de faptul ca din 25 de documente ale lui Vlad Tepes, 18 au fost emise la Bucuresti);
-urmasii sai la domnie, din a doua jumatate a secolului XV si inceputul secolului XVI, indeosebi fratele sau, Radu cel Frumos (1462-1475, cu unele intreruperi), dar si Basarab (cel Batran) Laiota (1473-1477, cu unele intreruperi), Basarab (cel Tanar) Tepelus (1477-1482), Vlad Calugarul (1481-1495), Mihnea cel Rau (1508-1509), Vlad inecatul (1530-1532) au preferat orasul Bucuresti ca resededinta domneasca in locul Targovistei (capitala Tarii Romanesti in secolele XV-XVII), acesta devenind de cele mai multe ori a doua capitala a tarii, in ultimele decenii ale secolului XV;
-orasul Bucuresti a trecut, treptat, de la faza de targ la cea de oras, procesul de urbanizare desavarsindu-se in secolul XVI, cu o dezvoltare spectaculoasa. Primul document in care orasul Bucuresti este atestat ca oras poarta data de 3 iunie 1533. Pe la mijlocul secolului XVI dezvoltarea economica, politica, comerciala si edilitara a orasului Bucuresti fac sa devina unul dintre cele mai insemnate centre urbane nu numai a Tarii Romanesti, dar si din sud-estul Europei. Viata economica a orasului a luat amploare deosebita prin cresterea numarului de mestesugari (cojocari, croitori, cizmari, zidari, zugravi, sabieri etc.), cea comerciala, prin sporirea numarului negustorilor autohtoni si straini (in special greci), ceea ce a dus la dezvoltarea activitatii edilitare care a determinat inmultirea cladirilor dregatorilor boieresti si a facut sa apara primele edificii impunatoare gen Palatul Voievodal (Curtea Veche) si biserica „Buna Vestire“ de langa el, ambele ridicate in timpul domniei lui Mircea Ciobanul (1545-1559, cu unele intreruperi);
-orasul cunoaste si perioade mai zbuciumate, ca atunci cand este pradat si incendiat de turci (1554);
-Bucurestiul a fost refacut in timpul domniei lui Patrascu cel Bun (1554-1557) si a cunoscut o perioada de dezvoltare si inflorire sub domnia lui Alexandru II Mircea (1568-1577, cu intrerupere in mai 1574);
-la 13 noiembrie 1594, voievodul Mihai Viteazul, a pornit lupta antiotomana, macelarind turcii din oras, iar apoi intreprinzand o incursiune asupra cetatilor turcesti de la Dunare. Dar, in vara anului 1595, orasul Bucuresti a fost ocupat de armata otomana, comandata de Sinan Pasa, care l-au fortificat, in toamna aceluiasi an. Turcii, siliti de ofensiva lui Mihai Viteazul, au fost nevoiti sa paraseasca in graba orasul, nu inainte de a-l incendia si pustii. Asa vor face si tatarii in octombrie 1596. Dupa aceste distrugeri repetate, orasul s-a refacut cu greu, mai ales ca, la sfarsitul secolului XVI, domnul Tarii Romanesti si-a stabilit resedinta vremelnic la Targoviste;
-orasul Bucuresti isi va recapata pozitia de resedinta domneasca in timpul domniei lui Radu Mihnea (1601-1602, 1611-1616, 1620-1623), cand cunoaste o perioada de liniste, ajungand in scurt timp la circa 1500 de case si 20000 locuitori;
-in prima parte a domniei sale, Matei Basarab (1632-1654) a infrumusetat orasul Bucuresti si i-a sporit importanta economica si comerciala; in 1632, un calator strain descria viata asezarii: „Toate strazile si pietele orasului erau pline cu marfuri scumpe, pe care negustorii italieni, greci, armeni si turci le expusesera spre vanzare“. Tot acum sunt mentionate 80 categorii de mestesugari si apar primele hanuri;
-o puternica rascoala este consemnata in anul 1655 din partea seimenilor si a dorobantilor, care a cuprins si Bucurestiul, antrenand paturile sarace ale populatiei. Urmeaza o noua perioada de evenimente grele pentru viata orasului caci in 1658, localitatea a fost partial mistuita de un incendiu, in 1659 pradat de tatari, iar in 1660 supus unei infometari cumplite, datorata secetei. Refacerea orasului a avut loc destul de repede in ciuda nenumaratelor distrugeri, asa dupa cum reiese din relatarile calatorului turc Evlia Celebi, care a vizitat Bucurestiul in 1666;
-dupa anul 1659, cand Bucurestiul a devenit capitala permanenta a Tarii Romanesti, orasul s-a dezvoltat, timp de aproape 6 decenii, fara sa mai cunoasca ocupatie straina si jafuri, aria lui extinzandu-se tot mai mult, ajungand la un nivel avansat pentru secolul XVII- aproximativ 25 de mahalale cu 6000 de case;
-marturiile scrise de cei care vizitau orasul, cu privire la numarul de case si la populatie, sunt contradictorii. Astfel, in 1640, Bogdan Baksic consemna in notele sale de calatorie ca in Bucuresti existau, la acea data, 12000 de case si 100000 suflete; Paul de Alep afirma, in 1654, ca sunt 6000 de case, iar calatorul turc Evlia Celebi mentiona, in 1666, existenta a 12000 case. La sfarsitul secolului XVII si inceputul secolului XVIII, Anton Maria del Chiaro aprecia ca in Bucuresti traiau 50000 de locuitori (cifra apropiata de realitate), iar un calugar rus facea, in 1708, o descriere lapidara, dar nu lipsita de semnificatie, a orasului: „Orasul Bucuresti e foarte mare, palate frumoase, mitropolia e sus pe deal si clopotnita inalta de piatra e pe deal. Se vede tot orasul (…). Multe piete cu barace (...) multe curti inconjurate cu zid (...) ulitele sunt peste tot pavate (...) 37 manastiri, biserici peste 200. Pe toate ulitele si in toate curtile sunt puturi adanci; apa de ajuns, paine, struguri, toate din belsug“;
-orasul inregistreaza o deosebita inflorire a mestesugurilor (documentele atesta peste 80 categorii de mestesuguri), a negotului intern si extern. Pentru asigurarea marfurilor si pentru gazduirea negustorilor straini au aparut numeroase hanuri, mentionate pentru prima oara de Evlia Celebi. In aceasta perioada, Bucurestiul cunoaste o dezvoltare deosebita, devenind un infloritor centru de cultura si religios. Domnii Serban Cantacuzino (1678-1688) si Constantin Brancoveanu (1688-1714) au incurajat constructiile laice si bisericesti, capatand o amploare nemaiintalnita pana atunci. Astfel, Constantin Brancoveanu a recladit Palatul Voievodal si i-a infrumusetat gradina, a intemeiat si construit (1694-1695) Academia „Sfantul Sava“, a ctitorit biserica avand hramul „Sfantul Gheorghe“ (1698-1709), care ii adaposteste azi mormantul, a podit cu barne drumul care ducea catre palatul sau de la Mogosoaia (drum numit „Podul Mogosoaiei“) etc.;
-nici domnitorul Serban Cantacuzino nu a slabit ritmul acesta al ridicarii asezamintelor religioase si a ctitorit (1683) Biserica Doamnei, cu hramul „Intrarea in Biserica a Maicii Domnului“. Tot in aceasta perioada au fost construite spitalele Coltea (1715) si Pantelimon (1735), bisericile Zlatari (1637), Fundenii Doamnei s.a. Aceste doua domnii, ale lui Constantin Brancoveanu si Serban Cantacuzino, au incurajat activitatea unor oameni de cultura precum stolnicul Constantin Cantacuzino, fratii Radu si Serban Greceanu, spatarul Mihai Cantacuzino, Antim Irvireanul;
-urmeaza o noua etapa de prosperitate si in Epoca Fanariota (1716-1821), cand orasul Bucuresti a cunoscut un spor de intindere, de populatie si de gospodarire. Astfel, domnul Alexandru Ipsilanti (1774-1782) a facut o noua delimitare (hotarnicire) a Bucurestiului (pentru a-l feri de inundatii), a asigurat alimentarea cu apa potabila prin intermediul unor olane prin care venea apa de la unele izvoare aflate in afara orasului, a construit o noua curte domneasca, reorganizand totul intr-o arhitectura noua (ianuarie 1776). Academia Domneasca de la „Sfantul Sava“ a incurajat mestesugurile si comertul (in Bucuresti aflandu-se 14 din cele 20 de manufacturi existente in Tara Romaneasca) etc.;
-procesul de inflorire si dezvoltare accelerata a orasului a fost impiedicat insa de numeroasele dezastre naturale care s-au abatut asupra Capitalei. In 1706, s-a declansat o cumplita epidemie de ciuma, in 1718 au izbucnit ciuma si foametea, scazand considerabil numarul locuitorilor, iar in 1719, in zona centrala, cu locuinte ingramadite, multe din lemn, a izbucnit un incendiu care a mistuit, printre altele, Curtea Domneasca si frumoasa manastire „Sfantul Gheorghe“;
-tot in acest timp (1738) orasul este atacat de tatari, dar si de ciuma care decimeaza populatia si care se va repeta in 1792 si in 1812-1813, cand a fost cunoscuta sub numele de „Ciuma lui Caragea“ (atunci s-au inregistrat cate 200-300 de victime pe zi);
-la 2 noiembrie 1793 si mai ales la 14/26 octombrie 1802, orasul a fost zguduit de puternice cutremure (in timpul cutremurului din 1802 Turnul Coltei a fost grav avariat), iar la 28 august/9 septembrie 1804 un violent incendiu a mistuit din nou o mare parte din oras. Ca si cum nu ar fi fost suficiente toate necazurile care au lovit orasul, la toate acestea se mai adauga si pagubele mari provocate de ocupatiile armatelor rusesti si turcesti, indeosebi in timpul razboaielor ruso-austro-turce din 1768-1774, 1787-1791, 1806-1812;
-fiscalitatea excesiva instituita de domnii fanarioti a provocat si in Bucuresti rascoale ale populatiei sarace (1716, 1753, 1764-1765, 1769,1802, 1806 s.a.), in urma carora Sublima Poarta (Cancelaria sultanului de la Istanbul) a fost nevoita sa-i retraga de la tron pe unii domni care nu erau agreati de populatie. In ciuda tuturor jafurilor, a epidemiilor si a calamitatilor naturale, orasul Bucuresti a inregistrat o continua dezvoltare, ingloband treptat si unele sate din vecinatate (Grozavesti, Lupesti, Greci s.a.);
-in a doua jumatate a secolului XVIII, in oras incep sa apara si sa se dezvolte mai multe mori si manufacturi (fabricile de ceara alba-1764, hartie-1765, la Fundeni s.a.), s-au construit primele cismele, s-a incercat regularizarea debitului apelor Dambovitei printr-un canal. Tot in acest timp a fost inaltat ansamblul arhitectonic „Curtea Noua“(1775-1776) etc.;
-pe plan cultural, orasul Bucuresti a inregistrat, in aceasta perioada, progrese uimitoare: in ianuarie 1776, domnul Alexandru Ipsilanti a reconstruit Academia Domneasca de la „Sfantul Sava“, la Vacaresti au fost infiintate o scoala, o tipografie si faimoasa biblioteca a Mavrocordatilor etc.;
-in prima jumatate a secolului XIX, dezvoltarea orasului Bucuresti a inregistrat un ritm mai alert pe toate planurile: au aparut manufacturi noi, s-a amplificat activitatea mestesugarilor si a negustorilor (un recensamant din 1807 consemna existenta la acea data a unui numar de 3523 de pravalii, din care 2500 in targul propriu-zis, iar celelalte raspandite in cele patru „vapsele“ sau sectoare ale orasului). In aceasta perioada a fost introdus iluminatul strazilor pe timp de noapte, mai intai cu butoaie de pacura, apoi cu lumanari din seu, iar din 1828-1830 iluminatul public cu felinare cu untdelemn, instalate pe strazile centrale (in 1830 existau 955 de felinare);
-in 1818 a luat fiinta la „Sfantul Sava“ o „scoala academiceasca“ in limba romana, condusa de carturarul iluminist Gheorghe Lazar, Teatrul de la Cismeaua Rosie etc.;
-in anul 1821 (21 martie/2 aprilie si 15/27 mai), in orasul Bucuresti au loc importante evenimente istorice, localitatea devenind centrul Revolutiei conduse de Tudor Vladimirescu, care a pus capat domniilor fanariote;
-dupa inlaturarea regimului fanariot (1821), primul domn pamantean care a ocupat scaunul Tarii Romanesti a fost Grigore IV Ghica (1822-1828)- initiatorul unor ample lucrari edilitar-urbanistice (pavarea orasului cu piatra, construirea de palate si cazarmi etc.);
-in 1834, s-a introdus nomenclatura oficiala a strazilor Capitalei, iar in 1844 a fost executat sistemul modern de alimentare cu apa al orasului prin tevi metalice. In aceasta perioada, au fost construite Palatele Ghica, Sutu, Stirbei s.a., au fost infiintate Eforia Spitalelor (2/14 februarie 1831), Arhivele Statului (l mai 1831), „Societatea Filarmonica“ (octombrie 1833, care a militat pentru cultivarea literaturii dramatice in limba romana, pentru dezvoltarea muzicii vocale si pentru infiintarea unui teatru national), „Societatea de agricultura a Rumanii“ (1836), a aparut primul „Muzeu de istorie nationala si antichitati“ (1834) si s-a dat in folosinta spitalul Filantropia (1839). Au aparut primele publicatii in limba romana la 8/20 decembrie 1832 („Buletin gazeta administrativa“-devenit ulterior „Buletinul ofitial al Printipatului Tarii Romanesti“), au fost amenajate gradinile Filaret, Kiseleff, aleea Mitropoliei etc.;
-in aceasta perioada urbea este zguduita de noi dezastre naturale si epidemii care aduc mari pagube orasului. Astfel, holera din 1831 a provocat moartea a 2169 de persoane, iar cutremurul din 1838, inundatiile provocate de revarsarea Dambovitei in 1839 si marele incendiu din 23-24 martie 1847 (cand timp de doua zile au fost mistuite de flacari 13 mahalale, aproximativ 1/5 din oras) au determinat noi pagube. Orasul s-a refacut insa din nou, devenind cel mai important oras al tarii;
-momentul Revolutiei de la 1848 a jucat un rol important pentru istoria orasului. Nucleul acesteia s-a dezvoltat in principal la Bucuresti, unde exista (din 1843) si isi desfasura activitatea societatea revolutionara secreta „Fratia“. Izbucnita la 11 iunie 1848 in Bucuresti, revolutia a antrenat multi locuitori ai orasului Bucuresti, care au iesit pe strazi, silindu-l pe domnul Gheorghe Bibescu sa abdice in noaptea de 13 spre 14 iunie 1848. La 15 iunie 1848, populatia orasului s-a adunat in numar mare (aproximativ 30000 de persoane) pe Campia de la Filaret - numita atunci „Campia Libertatii“-jurand pe constitutie, cerand respectarea celor 21 de articole ale Proclamatiei de la Islaz si aclamand Guvernul Provizoriu constituit in ajun. Orasul Bucuresti a devenit astfel, in iunie-septembrie 1848, sediul guvernului revolutionar. Populatia s-a opus trupelor turcesti invadatoare, comandate de Fuad-efendi, in zilele de 12-13 septembrie 1848, cand peste 40000 de bucuresteni neinarmati au incercat sa opreasca patrunderea acestora in oras. Alaturi de populatia neinarmata, au luptat eroic pe Dealul Spirii cei 270 de pompieri de sub comanda locotenentului Pavel Zaganescu, care au rezistat in infruntarea cu trupele turcesti, de peste 15 ori mai numeroase. Revolutia a fost inabusita in sange, cu multi morti de ambele parti. Cu toata opunerea romanilor, armatele turcesti au ocupat orasul, supunandu-l la acte de jaf si cruzime. Fuad-efendi a emis o drastica proclamatie, iar vechiul regim a fost restaurat;
-a doua jumatate a secolului XIX a inceput cu o ingrozitoare epidemie de holera, declansata in 1854 si repetata in 1866 si 1873;
-intre 1857 si 1859, populatia orasului Bucuresti (la fel ca la Iasi) a participat activ la lupta pentru unirea Moldovei cu Tara Romanesca. La 22-24 ianuarie 1859, mii de bucuresteni, adunati pe Dealul Mitropoliei, au facut presiuni asupra Camerei Elective, sprijinind partida unionista si impunand alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Unite (24 ianuarie 1859). La 8 februarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este primit cu entuziasm de locuitorii Bucurestiului, in fata carora citeste o Proclamatie catre tara. La 11/23 decembrie 1861, domnitorul Alexandru Ioan Cuza da o noua Proclamatie catre natiune prin care declara oficial ca „Unirea este indeplinita, nationalitatea romana este intemeiata“, iar la 24 ianuarie/5 februarie 1862, cu ocazia crearii primului parlament al Romaniei, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a proclamat, in fata Adunarilor Moldovei si Tarii Romanesti reunite in sedinta comuna, „Unirea definitiva a Principatelor“, iar orasul Bucuresti este proclamat capitala unica a Romaniei, in care se afla sediul guvernului si institutiile centrale ale statului;
-noul statut de capitala a Romaniei si momentul 1859 au adus orasului Bucuresti un ritm rapid de dezvoltare sub toate aspectele, inregistrand si remarcabile cresteri demografice, de la 58794 locuitori (in 1831), la 121734 locuitori (in 1859). Transformarile ce au avut loc pe plan edilitar si urbanistic s-au reflectat in modificarea aspectului orasului, care treptat a capatat o infatisare occidentala. S-au trasat si pavat noi strazi, s-a accelerat dotarea orasului cu cladiri de zid, s-au amenajat noi piete si gradini publice, s-au construit edificii impunatoare, adevarate inovatii la acea vreme: cladirile Teatrului National (1846-1852), Universitatii (1857-1869), ridicata dupa planurile arhitectului Alexandru Orascu si inaugurata la 14/26 decembrie 1869, Gara Filaret (1869), Gara de Nord, inaugurata la 13/25 septembrie 1872 s.a. Conform unor documente ale vremii, in 1860 in Bucuresti existau 200 de cladiri publice;
-in 1854 a inceput construirea primei linii de telegraf electric intre Bucuresti-Giurgiu-Ruse, inaugurata la 10/22 martie 1855 si Bucuresti-Ploiesti-Brasov, iar in luna mai 1857 au fost instalate pe strazile Bucurestiului primele lampi cu „idrocarbura“ (petrol lampant) in locul felinarelor- Bucurestiul fiind primul oras din lume care a folosit petrolul lampant pentru iluminat. In 1871 a fost introdus iluminatul public cu gaz aerian (gaz fluid), iar in 1882 iluminatul electric;
-anii care au urmat au adus nenumarate inovatii mai ales in domeniul infrastructurii. La 28 decembrie 1872 a aparut pe strazile Capitalei primul mijloc de transport in comun- tramvaiul cu cai, iar la 10 iunie1894 a fost inaugurata prima linie electrica de tramvai pe distanta Obor-Cotroceni;
-in perioada 1880-1882 au fost intreprinse ample lucrari de rectificare, modernizare si adancire a cursului Dambovitei, construindu-se o vasta retea de canale si poduri. In 1865 s-a deschis la Bucuresti prima expozitie nationala de produse agricole si industriale romanesti;
-in a doua jumatate a secolului XIX, Bucurestiul a cunoscut o mare dezvoltare economica, comerciala, bancara, culturala etc. prin inmultirea intreprinderilor industriale (115 in anul 1893 si l72 in 1902), a institutiilor bancare, culturale si de invatamant etc. Astfel, au luat fiinta Moara lui Assan (1853)- prima moara cu aburi, caramidaria Filipescu (1855), filatura de matase Damaroaia (1859), Arsenalul Armatei (l861), atelierele „Lemaitre“(1864), fabrica de caramida a lui Max Tonolla (1865), fabrica de bere „Luther“ (1869), fabrica de tutun (1872). intreprinderea de pompe (1882), de incaltaminte „Dambovita“ (1887), de conserve D. Staicovici (1874), fabrica de ulei (1875), intreprinderea mecanica si de material rulant „Grivita“ (1896) s.a.;
-in aceasta perioada si sistemul bancar a luat amploare prin inaugurarea monetariei statului (24 februarie 1870), unde s-au batut primii bani de aur (20 lei) si de argint (1 leu). Au fost create mai multe banci, cea mai importanta fiind Banca Nationala a Romaniei (17/29 aprilie 1880) etc.;
- anul 1864 reprezinta anul fondarii mai multor institutii importante, in special in domeniul cultural-stiintific printre care: Spitalul Colentina (1858-1864), Universitatea (infiintata prin decret domnesc la 4/16 iulie 1864, cu facultatile de drept, filosofie-litere, stiinte, al carei prim-rector a fost ales la 15/27 septembrie 1864 juristul Gheorghe Costa-Foru; cladirea Universitatii fiind inaugurata mai tarziu, la 14/26 decembrie 1869), Conservatorul de Muzica si Declamatiune (1/13 noiembrie 1864), Scoala de Bele-Arte (14/26 decembrie 1864), Muzeul National de Antichitati (23 noiembrie/5 decembrie 1864) s.a.;
-alte cladiri importante care s-au inaugurat in aceasta epoca au fost: Teatrul Mare (devenit in 1875 Teatrul National), cu piesa “Zoe sau Amor romanesc“, avandu-l ca prim-director pe renumitul Costache Caragiale. Capitala s-a imbogatit an de an cu noi asezaminte si societati, printre care: Scoala de mica chirurgie de la spitalul “Filantropia“ (2/14 ianuarie 1853), Scoala de mica chirurgie de la spitalul „Mihai Voda“ (4/16 decembrie 1855), fondata de Carol Davila, Scoala Nationala de Medicina si Farmacie (29 iulie/10 august 1857), Societatea Romana de Stiinte (1862), Societatea de dare la semn (17 mai 1862)- prima asociatie sportiva din Romania, Directia Centrala a Postelor (23 iulie/4 august 1862), Societatea pentru invatatura poporului roman (1866), Societatea Literara Romana (1/13 aprilie 1866)-devenita, din august 1867, Societatea Academica Romana, iar din martie 1879 Academia Romana, Societatea de stiinte fizico-naturale (1868), Filarmonica Romana (29 august./11 mai 1868)- azi, Filarmonica „George Enescu“- care isi sustine concertul inaugural la 15/27 decembrie 1868. Alte intitutii care se fondeaza acum sunt: Societatea de asigurari “Dacia“ (31 martie/12 aprilie 1871), Societatea de geografie (15/27 iunie1875), Societatea Nationala de Cruce Rosie a Romaniei (4/16 iunie 1876) etc.;
-scena vietii politice bucurestene este animata de aparitia unor asociatii muncitoresti precum Asociatia lucratorilor din Romania (1872), Cercul muncitorilor (1887), Clubul muncitorilor (1890) si a unor grupari politice care s-au constituit in partide, asa cum au fost Partidul Liberal (1875, devenit ulterior Partidul National-Liberal), Partidul Conservator (februarie 1880), Partidul Social - Democrat al Muncitorilor din Romania (aprilie 1893). Un moment memorabil in viata Capitalei din a doua jumatate a secolului XIX l-a constituit proclamarea independentei de stat, la 9 mai 1877, cand in parlamentul de la Bucuresti, Mihail Kogalniceanu, ministrul Afacerilor Straine, rostea urmatoarele cuvinte: „suntem o natiune libera si independenta“. Noile conditii create dupa cucerirea independentei au marcat un nou elan economic al Capitalei, ce a determinat si o crestere continua a numarului de locuitori;
-industria Capitalei a inregistrat un progres evident mai ales dupa adoptarea la 12/24 mai 1887 a Legii de incurajare a industriei nationale;
-ca urmare a infiintarii atator institutii, noua dezvoltare a orasului a inregistrat si un inevitabil spor demografic, si in perioada 1878-1916, populatia orasului s-a dublat (de la 177646 locuitori in 1878, la 381279 locuitori in 1916), iar suprafata de cuprindere urbana s-a marit de la 2925 ha in 1878, la 5614 ha in 1918);
-dezastrele naturale lovesc din nou la 14 octombrie 1892, dupa un timp relativ indelungat (aproximativ 50 de ani) un violent cutremur, care a durat 30 de secunde, a provocat mari pagube materiale si mai multe victime. Sfarsitul secolului XIX (in special ultimul deceniu) si inceputul secolului XX au fost marcate in Bucuresti de o intensa activitate de construire a unor edificii publice monumentale, la care au contribuit atat arhitectii romani cat si cei straini, in special francezi (Albert Galleron, Paul Gottereau, Albert Ballu, Bernard Cassien s.a.). Datorita proiectelor lor iau nastere importante cladiri precum: Atheneul Roman (1886-1888)- dupa planurile arhitectului francez Albert Galleron, inaugurat la 14/26 februarie 1888, Banca Nationala a Romaniei (1884-1890)- arhitecti Albert Galleron si Bernard Cassien, Palatul de Justitie- azi, Tribunalul (1890-1895) construit in stilul Renasterii franceze, dupa planurile arhitectului francez Albert Ballu, Biblioteca Centrala Universitara (1891-1895)- arhitect Paul Gottereau, „Foisorul de Foc“ (1881-1883), Palatul Postelor (1894-1900)- azi, Muzeul National de Istorie a Romaniei- arhitect Alexandru Savulescu, Palatul Ministerului Agriculturii (1895-1896)- dupa planurile arhitectului elvetian Louis Piewe Blanc, Palatul C.E.C. (1896-1900)-arhitect Paul Gottereau, Palatul Cantacuzino (1898-1900)- azi, Muzeul „George Enescu“-arhitect I.D.Berindei, Facultatea de Medicina (1900-1902)- dupa planurile arhitectului elvetian (stabilit in Romania) Louis Pierre Blanc, Palatul Primariei (1906-1910)- arhitect Petre Antonescu, Institutul de Arhitectura (1912-1917)- arhitect Grigore Cerchez, Muzeul etnografic (azi, Muzeul Taranului Roman din Sos. Kiseleff)- arhitect N. Ghika-Budesti s.a. Tot in aceasta perioada (1900-1906), a fost amenajat, dupa planurile renumitului arhitect E. Redont. Parcul Carol (fost Libertatii), in cadrul caruia s-a deschis, la 19 iunie1906, „Expozitia generala romana" prilejuita de jubileul regal de 40 de ani;
-episodul primului razboi mondial intra in istoria orasului prin noi distrugeri, provocate de bombardamentul aviatiei germane in toamna anului 1916, intre 12/25 septembrie, iar la 23 noiembrie 1916 armatele germano-austro-ungare au ocupat Capitala, ramanand aici pana in noiembrie 1918;
-in aceasta perioada guvernul Romaniei a fost nevoit sa paraseasca Bucurestiul si sa-si stabileasca sediul provizoriu la Iasi. Dupa Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din 18 noiembrie/1 decembrie 1918, care a consfintit crearea statului national unitar roman, orasul Bucuresti a devenit capitala Romaniei Mari, fapt ce a avut consecinte importante asupra evolutiei sale ulterioare;
-din anul 1918 era industriala ataca si orasul Bucuresti, ajungand ca dupa doua decenii, respectiv in 1939, productia industriala bucuresteana sa reprezinte 17,2% din intreaga productie industriala a Romaniei. Acum are loc o intensa evolutie institutionala si urbanistica, o remarcabila inflorire culturala, soldata si cu o crestere a numarului de locuitori, de la 382853 in 1918, la 639040 in 1930. Suprafata orasului s-a extins de la 5614 ha in 1918, la 7800 ha in 1939;
-in 1927, a intrat in functiune prima centrala telefonica automata, iar la l noiembrie 1928, primul post romanesc de radioemisie;
-infrastructura cunoaste o dezvoltare de o amploare deosebita ; in 1929 s-au retras tramvaiele cu cai de pe strazile Bucurestiului, ramanand numai tramvaiele electrice (care circulau inca din 10 iunie1894) si s-au infiintat mai multe linii de autobuze. La 24 iunie 1926 a avut loc inaugurarea primei linii aeriene civile nationale pe ruta Bucuresti-Galati, cu avioane italiene de transport civil de tip „Ansaldo“;
-si sub raport edilitar, orasul castiga mult, prin construirea de numeroase imobile, precum „Delavrancea“, „Filipescu“. „Bonaparte“, de noi bulevarde, de ample lucrari de amenajare a salbei de lacuri de pe cursul Colentinei (Baneasa, Herastrau, Floreasca, Tei s.a.). Au fost infiintate parcul Herastrau si Muzeul satului din interiorul sau, s-au construit cladiri moderne si obiective de arta, care infrumuseteaza orasul. Printre cele mai importante realizari ale epocii se numara: imobilul „Aro“-azi „Patria“ (1931-1933)- arhitect Horia Creanga, Palatul Telefoanelor (1933)- opera a arhitectilor americani Louis Weells si Walter Froy, cladirea Facultatii de Drept (1933-1935)- arhitect Petre Antonescu, cladirea Ministerului Industriilor de azi de pe calea Victoriei- opera din 1934-1941 a arhitectului Duiliu Marcu, Arcul de Triumf (1935-1936), Palatul Regal (1928-1937), cladirea Bibliotecii Academiei (1936-1937)- arhitect Duiliu Marcu, cladirea de azi a guvernului, numit Palatul Victoria (1937-1944)- arhitect Duiliu Marcu etc.;
-dupa acesta perioada de dezvoltare, mai ales a laturii edilitare, orasul este zguduit de importante evenimente istorice (greve muncitoresti, fenomenul Garda de Fier si apoi al doilea razboi mondial). In perioada 28 ianuarie-2 februarie, 1933 si 15-16 februarie 1933, muncitorii de la Atelierele C.F.R. „Grivita“ au organizat unele dintre cele mai puternice greve din tara. Dupa instaurarea dictaturii militare a maresalului Ion Antonescu (septembrie 1940), orasul Bucuresti a trait o perioada sub teroarea dezlantuita de fenomenul organizatiei legionare Garda de Fier. Dar numarul cel mai mare de victime si morti s-a inregistrat in cel de-al doilea razboi mondial, in timpul bombardamentului aviatiei anglo-americane la 4 aprilie si in zilele de 22, 28 si 31 iulie 1944; iar apoi bombardarea violenta a capitalei, la 24 august 1944, de catre aviatia germana, provocand uriase pagube materiale (printre altele, atunci a fost daramata cladirea Teatrului National de pe Calea Victoriei). Orasul a fost eliberat la 26 august 1944 de sub ocupatia trupelor germane, asa incat armatele sovietice au ajuns la 30 august 1944 in capitala deja eliberata. Dupa razboi, Romania a fost abandonata de Puterile Occidentale, fiind lasata sub influenta U.R.S.S.;
-urmeaza alte evenimente istorice importante pentru capitala precum este cel al abdicarii regelui Mihai I al Romaniei la 30 decembrie 1947; Bucurestiul devenind capitala Republicii Populare Romane, iar intre 1965 si 1989 a Republicii Socialiste Romania;
-urmeaza o perioada de inflorire sub aspect edilitar, care si-a lasat amprenta asupra infatisarii actuale a orasului. Astfel, dupa anul 1950, timp de trei decenii si jumatate orasul Bucuresti a fost supus la tot felul de modernizari, incepand cu blocurile de tip muncitoresc din cartierul Ferentari, casele tip din cartierul Bucurestii Noi si continuand cu demolarea unor cartiere intregi si realizarea unor ansambluri de blocuri. Asa au aparut noile cartiere de locuit Titan, Balta Alba, Drumul Taberei, Berceni, Colentina, Pantelimon s.a. Acum s-au modernizat marile artere de circulatie Mihai Bravu, Soseaua Stefan cel Mare, Grivita, Rahova, Giurgiului s.a.;
-perioada de construire a noului Bucuresti continua cu ridicarea unor edificii publice impunatoare, in diferite zone ale orasului: Casa Presei Libere (fosta „Casa Scanteii“), 1949-1953- arhitect Horia Maieu, Sala Palatului (1959-1960)- dupa planurile arhitectilor Horia Maieu, Tiberiu Ricci, Romeo Stefan Belea si I.Serban, Centrul National de Televiziune, Teatrul National, Institutul Politehnic (azi Universitatea Politehnica), hotelurile „Intercontinental“, „Dorobanti“, „Parc“, „Grand Piazza“ (fost „Flora), aerogara Bucuresti-Otopeni, Pavilionul central al complexului expozitional din Piata Presei Libere, Opera Nationala (1953- arhitect Octav Doicescu, inaugurata la 9 ianuarie 1954), Circul „Globus“, Palatul Sporturilor si Culturii, Palatul Copiilor (fostul Palat al pionierilor), Spitalul Municipal (azi Spitalul Universitar), Spitalul de Urgenta, Spitalul medico-legal „Dr. Minovici“, stadionul National „Lia Manoliu“ (fost 23 August), cu instalatii de iluminare pe timp de noapte etc.;
-orasul a fost puternic afectat de cutremurul din 4 martie 1977 (7,1 grade pe scara Richter), care a durat 90 de secunde, distrugand si avariind un mare numar de edificii publice, locuinte, scoli, spitale, monumente etc. si provocand numeroase victime. S-au prabusit blocuri intregi de locuinte si alte imobile. Cele mai afectate au fost cele din: strada Colonadelor- azi, Toma Caragiu (vizavi de Biserica Rusa si in spatele Palatului Sutu- azi, Muzeul de istorie a municipiului Bucuresti), de la cofetaria „Scala“ de pe Bulevardul Nicolae Balcescu si cel de vizavi de acesta, la parterul caruia se afla restaurantul „Bulevard“ si „China House“, blocul cofetariei de langa magazinul „Polar“ si restaurantul „Gradinita“, blocul din strada Brezoianu, colt cu strada Doitaita Anastasia, blocul de pe soseaua Stefan cel Mare, colt cu strada Lizeanu, doua blocuri in cartierul Militari s.a. si au disparut sub daramaturi, printre altii, actorul Toma Caragiu, regizorul de televiziune Alexandru Bocanet, scriitorul Alexandru Ivasiuc, cantareata de muzica usoara Doina Badea s.a.;
-in anii care au urmat s-au inregistrat alte doua cutremure care au zguduit Bucurestiul, fara sa provoace victime, ci numai pagube materiale, la 30 august 1986 si 30 mai 1990;
-perioada comunista a provocat si importante distrugeri (1983), datorita asa-zisului «program de sistematizare a centrului istoric» al orasului. Atunci a fost demolata o 1/3 din suprafata zonei centrale a municipiului, respectiv o mare parte din cartierele 13 Septembie, Uranus, Unirii, Dudesti, Muncii s.a. Atunci au cazut prada buldozerelor 20 de biserici („Sfanta Vineri“, demolata la 17 iunie 1987, „Olteni“, „Biserica Ienei“ (1977), „Doamna Oltea“ (1985), ,,Dimieni“, „Alba-Postavari“, „Bradu-Staicu“, „Buna Vestire'' din cartierul Rahova. „Gherghiceunu“, „Izvorul Tamaduirii“. „Sfantul Nicolae“-Sarbi (5 septembrie 1985), „Sfantul Nicolae“-Jitnita, „Sfantul Spiridon Vechi“ (13 iunie1987). „Spirea Veche“. „Sfanta Treime“ din cartierul Dudesti. „Crangasi“ I si II, Buda Sat, manastirile Vacaresti si Cotroceni. Demolarile nu au ocolit nici case vechi, cu valoare de monument, ca spitalul Brancovenesc- unul dintre cele mai vechi lacasuri de sanatate (secolul XVIII) etc.;
-in locul acestora a fost construita „Casa Poporului“, si a fost taiat un mare bulevard pe directia vest-est (Bulevardul Victoria Socialismului- azi Bulevardul Unirii) care porneste din fata Casei Poporului si se termina in Piata Muncii, fiind insotit de numeroase fantani arteziene;
-una dintre marile realizari ale epocii comuniste o reprezinta metroul bucurestean inaugurat la 16 noiembrie 1979;
-evenimentul cel mai important al acestui sfarsit de secol, petrecut la Bucuresti este, fara indoiala, Revolutia din decembrie 1989 soldata cu prabusirea sistemului comunist din Romania si, totodata, cu 640 de victime (din totalul de 1030 de morti inregistrati in intreaga tara) si l040 de raniti (din totalul de 2198 pe tara);
-rolul de capitala a tarii i-a permis orasului Bucuresti sa gazduiasca mai multe reuniuni internationale: Conferinta de Pace (16/29 iulie-28 iulie/l0 august 1913)- prin care s-a pus capat celui de-al doilea razboi balcanic, Conferinta Micii Intelegeri (20-22 iunie 1928), a treia Conferinta a Intelegerii Balcanice (22-28 octombrie 1932), al IV-lea Festival mondial al tineretului si studentilor (2-14 august 1953), Congresul Organizatiei Internationale a Ziaristilor (15-18 mai 1958), al XIII-lea Congres Mondial de Chimie (1970), a treia conferinta O.N.U. privind studiul viitorului (1972), Conferinta Mondiala O.N.U. a Populatiei (1974), Congresul Federatiei Internationale de Marketing (1974), editia a V-a a Congresului International de Histochimie si Citochimie (1976), Congresul Mondial al Petrolului (1979), Conferinta Internationala a Forumului Crans Montana (1994), a 94-a Conferinta a Uniunii Interparlamentare (1995), Forumul oamenilor de afaceri, al cooperarii economice la Marea Neagra (25-28 aprilie 1996) s.a.;
-statutul de capitala a Romaniei ii permite orasului Bucuresti sa adaposteasca sediile unor organisme internationale, dar si institutii de stat: Centrul de informare O.N.U. si Centrul demografic O.N.U., Centrul european de invatamant superior UNESCO si APIMONDIA, Parlamentul (bicameral: Senat si Camera Deputatilor), Guvernul, institutiile centrale ale statului si ministerele, numeroase societati comerciale romanesti si straine, banci cu capital romanesc sau mixt (romanesc si strain), sediile majoritatii celor 145 de partide politice existente in Romania, numeroase ambasade ale statelor independente ale lumii, nenumarate companii aeriene straine (Air France, KLM, AUA,Turkish Airlines, Sabena, El Al Aeroflot, Malev. LOT, Balkan, Swissair s.a.);
-se mai adauga si principalele cotidiane si posturi de televiziune si radio, Agentia nationala de stiri „ROMPRES'', redactiile marilor cotidiene centrale („Evenimentul zilei“, „Romania libera“, „Cotidianul“, „Adevarul“ s.a.) si ale unor edituri de stat si particulare etc.