Orase | Curtea de Arges | Harta Curtea de Arges
Edificii religioase - Curtea de Arges | Edificii religioase - Curtea de Arges
Edificii religioase Curtea de Arges:-biserica avand hramul „San Nicoara“ (fondata la sfarsitul secolului al XIII-lea - inceputul secolului al XIV-lea) - probabil ca a fost paraclisul Curtii domnesti - edificiu de mici dimensiuni, cu specific arhitectonic bizantino-balcanic;
-biserica Domneasca avand hramul „Sfantul Nicolae“ - ctitorie a domnului Basarab I si a fiului sau Alexandru, ridicata pe locul unei biserici mai vechi (care data din secolul al XIII-lea) si terminata in 1352. Este un edificiu de mari dimensiuni, avand plastica fatadelor realizata din zidarie cu caramida aparenta si piatra de rau, cu rosturi largi de mortar sclivisit. La interior se pastreaza picturi murale executate in anii 1364-1366 in stilul epocii bizantin-paleologe. Reparata in secolul al XVII-lea, cand i s-au adaugat incadramentele ferestrelor din piatra sculptata, biserica a fost folosita multa vreme ca necropola domneasca (aici se afla si mormantul lui Vlaicu Voda si moastele Sfintei Filofteia, aduse aici de Radu Voievod);
-biserica episcopala sau biserica Manastirii Curtea de Arges, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, este ctitoria domnului Neagoe Basarab, construita in anii 1512-1517 (sfintita la 15 august 1517) pe locul unui vechi lacas de cult (secolul al XV-lea) care a adapostit prima mitropolie a Ungrovlahiei (intemeiata de Nicolae Alexandru), recunoscuta de patriarhia din Constantinopol in 1359. Traditia orala populara sustine ca atat proiectantul, cat si conducatorul lucrarilor de constructie a bisericii a fost Mesterul Manole (se pare ca acesta este numele sub care era cunoscut constructorul Manolii din Nikosia) adus de Neagoe Basarab pentru ridicarea celebrului edificiu religios. Cercetatorii de specialitate afirma, insa, ca legendarul Mester Manole ar fi fost doar conducatorul lucrarilor de impodobire a fatadelor bisericii cu ornamente daltuite in piatra, iar zidirea ar fi fost facuta de mesteri locali, indrumati de insusi Neagoe Basarab. Legenda zidirii bisericii, transmisa de-a lungul veacurilor, prin intermediul baladelor populare, arata ca pentru a inalta constructia cat mai repede, asa cum isi dorea voievodul-ctitor, Mesterul Manole si-a jertfit sotia, zidind-o la temelia bisericii ;
-locul acestei jertfe a fost consemnat de urmasii voievodului in unghiul dintre doua ziduri de pe fatada sudica a bisericii. Dar totul se rezuma doar la o legenda frumoasa. Arhitectural, biserica prezinta proportii armonioase, fiind construita in intregime din piatra si avand impartirea clasica a lacasurilor de cult ortodox: pronaos (care are si functie de necropola), naos si altar. Soclul monumentului este relativ inalt, impodobit cu ciubuce si profile cioplite in piatra fasonata. Un brau din piatra, cioplit in forma unei franghii rasucite in patru, prinde biserica de jur imprejur, impartind peretii exteriori in doua registre. Registrul inferior este decorat cu panouri dreptunghiulare inalte, incadrate de rame cioplite in piatra, in cadrul lui fiind practicate ferestre inguste, iar registrul superior are un sir de arcade cu deschizaturi ample ce inlantuie biserica. Legatura dintre arcade se face prin intermediul unor discuri cu motive ornamentale arabe si persane, in culori dominante de verde, auriu si albastru. Cele patru turle, fiecare cu cate opt ferestre inguste, decorate cu rame cu motive florale, au in varf cate o cruce. Turlele mici creaza o impresie deosebita prin faptul ca intreaga lor arhitectura este rasucita in jurul axului vertical. Biserica „s-a zugravit la anul 7035 (1526), septembrie 10, cu mana lui Dobromir Zugravul“, in timpul domniei lui Radu de la Afumati (ginerele lui Neagoe Basarab). Biserica a suferit numeroase stricaciuni in urma jafurilor si a calamitatilor naturale, dar a fost refacuta de fiecare data. Primul jaf a fost in iarna anului 1610-1611, cand ostile lui Gabriel Bathory „au sfarmat Mitropolia de la Arges cea foarte scumpa“, iar in perioada 1769-1774 a fost pradata de turci. A fost distrusa partial de cutremurele din 14 octombrie 1802 si 11 ianuarie 1838 si de incendiile din 1814, ianuarie 1866 si din 23 aprilie si 2 decembrie 1867. Biserica a fost reparata, consolidata si i s-au refacut zugravelile in 1640, din initiativa lui Matei Basarab, si din nou in 1682, in timpul domniei lui Serban Cantacuzino. Dar, cea mai importanta restaurare a fost efectuata in 1875, dupa proiectul si sub conducerea arhitectului francez Emile Lecomte du Nouy. Din pacate, vechea pictura a fost inlocuita cu una noua, mult inferioara ca valoare celei vechi, o parte din pictura originala pastrandu-se, fragmentar, la Muzeul de Arta al Romaniei si la Muzeul National de Istorie al Romaniei din Bucuresti. In pronaosul bisericii se afla mormintele voievozilor Neagoe Basarab (15 septembrie 1521) si Radu de la Afumati (4 ianuarie 1529), precum si ale membrilor familiei regale (regii Carol I si Ferdinand si sotiile lor, Elisabeta si Maria). Biserica Manastirii Curtea de Arges a redevenit, in 1990, scaun episcopal al Eparhiei Argesului; Palatul Episcopal a fost construit in anii 1886-1890;
-biserica Brad-Botusari, ctitorie din 1583-1585 a lui Petru Cercel, cu refaceri din secolul al XIX-lea; bisericile avand hramurile „Adormirea Maicii Domnului“-Drujesti (1793-1795), „Sfintii ingeri“ (1717), „Intrarea in Biserica a Maicii Domnului“ (1583), „Sfintii Voievozi“-Flamanzesti (1796), „Sfantul Gheorghe“ (1934-1936); protoieria Curtea de Arges (1430);