Orase | Suceava | Harta Suceava
Istoric - Suceava | Istoric - Suceava
Istoric Suceava:-sapaturile arheologice efectuate (1953-1957) in diferite puncte ale orasului au scos la iveala vestigii care atesta o locuire neintrerupta pe vatra actuala a orasului, in punctul Sipot fiind identificata o asezare de bordeie, datand din Neolitic, in care s-au gasit fragmente de unelte din silex si obiecte de ceramica executate din pasta grosolana, modelata cu mana, fusaiole din teracota etc.;
-pe platoul situat la est de Cetate au fost descoperite vestigii din epocile bronzului si fierului, iar in alte puncte ale orasului, urmele unor asezari apartinand dacilor liberi (secolele II-III), din care s-au recuperat vase ceramice lucrate din pasta fina, bine arsa, modelate la roata, vestigiile unor asezari din secolele VI-VII, atribuite slavilor si ale unor locuinte din secolele VII-IX, atribuite tot slavilor, dar cu influente puternice ale culturii populatiei autohtone;
-localitatea apare mentionata prima oara la 10 februarie 1388, intr-un act emis de domnul Petru I Musat, prin care acesta stabilea capitala Moldovei la Suceava. Concomitent, Petru I Musat a construit punctele fortificate „Cetatea Scheia“ in vest (cu o scurta existenta, deoarece au fost daramate in timpul domniei lui Alexandru cel Bun, 1400-1432) si „Cetatea de Scaun“ in partea de est a orasului, cu ziduri inalte de 10 m. si groase de 2 m., cu turnuri de aparare la colturi (care timp de trei secole, a avut un insemnat rol politic si militar), au sprijinit direct dezvoltarea activitatilor comerciale si mestesugaresti ale targului;
-faima Sucevei s-a nascut si s-a raspandit mai ales in timpul domniei lui Stefan cel Mare, cand Cetatea de Scaun a fost extinsa si intarita, devenind practic inexpugnabila. Stefan cel Mare a inconjurat vechea cetate a lui Petru I Musat, cunoscuta si sub numele de „Fortul musatin“, cu un al doilea zid, gros de 2 m., plasat la 25 m. de zidul initial, sustinut de contraforturi masive, aparat, la randul lui, de un sant cu latimea de 20 m. la baza si 30 m. la deschidere. Intrarea in cetate se facea pe un pod cu piloni care se termina in fata unei intrari inguste, prevazuta cu o capcana;
-in 1476, cetatea a rezistat atacului intreprins de armata sultanului Mahomcd II, cuceritorul Constantinopolului (in 1453). Dupa acest atac, Stefan cel Mare a intarit din nou Cetatea Sucevei cu un alt zid, gros de 2-4 m., strajuit de bastioane semicirculare. Astfel intarita, Cetatea a rezistat cu succes atacului turcilor din 1485 si apoi la asediul de 21 de zile la care au supus-o, in 1497, armatele polone, conduse de Ioan Albert. La 2 iulie 1504, in Cetatea Sucevei s-a stins din viata Stefan cel Mare, marele domn al Moldovei; in 1509, Bogdan III, fiul lui Stefan cel Mare, a aparat cu succes cetatea asediata de poloni. La 18 septembrie 1538, cand armata otomana comandata de Soliman Magnificul a inconjurat-o cu 200000 de ostasi si 230 de tunuri, Cetatea Sucevei ar fi putut sa reziste asediului, dar Petru Rares a fost tradat de marii boieri, care hotarasera sa inchine Moldova turcilor, astfel incat domnul a fost nevoit sa se refugieze in Cetatea Ciceului (28 septembrie 1538), iar sultanul 1-a numit domn al Moldovei pe Stefan Lacusta (1538-1540);
-mai tarziu, Alexandru Lapusneanu, ajutat de turci sa urce pe tronul Moldovei pentru a doua oara (1564-1568), le indeplineste acestora dorinta de a distruge Cetatea Sucevei, umpland-o cu lemne si incendiind-o, dupa care a mutat (in 1564) capitala Moldovei la Iasi;
-ulterior, unii domni ai Moldovei au preferat sa-si aibe resedinta tot la Suceava. Astfel, Aron Voda Tiranul (1592-1595) readuce resedinta la Suceva, iar Ieremia Movila (1595-1600) repara cetatea si o repune in functiune; in anii 1634-1635, Vasile Lupu renoveaza si el cetatea, amenajand-o ca adapost pentru familia si averile sale;
-in 1675, din ordinul turcilor, Dumitrascu Cantacuzino, domn al Moldovei (1674-1675, a doua oara), a aruncat in aer Cetatea Sucevei, cu explozibil, data dupa care aceasta a ramas in ruina;
-in perioada 1895-1904, au fost efectuate lucrari de degajare si restaurare a cetatii, sub conducerea arhitectului austriac K. A. Ronestorfer, iar amplele restaurari din 1951 si din anii 1961-1970 i-au dat infatisarea pe care o are si in prezent;
-in secolele XV-XVII, Suceava a functionat ca un mare oras, care concentra 20000 de romani, circa 3000 de armeni si cateva mii de sasi, italieni, evrei, unguri s.a. (asa cum reiese din insemnarile misionarului franciscan Marco Bandini, stabilit in Moldova in 1644), unde se incrucisau marile drumuri comerciale (dinspre Liov, orasele transilvanene si Iasi) si unde se concentrau marfurile aduse de negustori din Polonia, Rusia, Venetia, Grecia, Poarta Otomana s.a., fiind, totodata, cel mai important punct vamal al Moldovei;
-dupa secolul XVII, orasul a decazut treptat, recapatand o oarecare revigorare in timpul stapanirii austriece a Bucovinei (1774-1918), cand a devenit capitala unui tinut si apoi a unui judet (atunci s-au construit cladirile spitalului, garii feroviare, primariei, prefecturii, tribunalului, s-a introdus iluminatul electric, s-au realizat lucrari de canalizare si de instalare a conductelor de apa potabila s.a.);
-cu toate acestea, Suceava era la inceputul secolului XIX doar un mic oras cu functii administrative; din noiembrie 1918, orasul Suceava si intreaga Bucovina au fost integrate in granitele firesti ale Romaniei reintregite, orasul cunoscand o dezvoltare economica, edilitara, social-culturala si urbana importanta, fiind declarat municipiu si resedinta a judetului omonim la 17 februarie 1968.