Orase | Targu Secuiesc | Harta Targu Secuiesc
Istoric - Targu Secuiesc | Istoric - Targu Secuiesc
Istoric Targu Secuiesc:-in arealul orasului au fost descoperite (1852) vestigiile unei asezari romane, cunoscuta sub numele de Praetoria Augusta, in care s-au gasit urne funerare, arme, vase ceramice, fragmente de apeducte s.a.;
-localitatea apare mentionata documentar prima oara la 24 noiembrie 1407, ca asezare rurala cu numele Tbriawasara (Targul Turiei), apoi cu denumirea de Asserculi Oppidum (Orasul din scandura), in 1463;
-in 1532, orasul figura pe o harta a lui Honterus, cu numele Neumaikt (Orasul Nou), iar la 28 iunie 1562, apare consemnat cu numele actual;
-oraselul a inceput sa se dezvolte mai intens de la mijlocul secolul XV, devenind in secolele XVI-XVII un important centru comercial si mestesugaresc din Transilvania, cu stranse relatii de negot cu orasele din Moldova si Tara Romaneasca. Cele zece bresle care s-au infiintat de-a lungul timpului, incepand cu a doua jumatate a secolul XVI (breslele tabacarilor, cizmarilor, cojocarilor, olarilor, macelarilor, palarierilor. tamplarilor, fierarilor, curelarilor si caldararilor), au existat, cu mici modificari, pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial;
-orasul a fost distrus aproape in intregime (in proportie de doua treimi) de un puternic incendiu, la 29 iulie 1834. Reconstruit rapid, orasul devine un important centru al Revolutiei din 1848-1849 din Transilvania, cu rol de seama in organizarea rezistentei revolutionare, sub indrumarea lui Gabor Aron (aici au fost construite 64 de tunuri si munitia necesara);
-de-a lungul timpului, in oras au fost infiintate o scoala catolica (1680), una reformata (1761), o scoala de subofiteri (1823), un cazinou (inaugurat la 25 decembrie 1842), un orfelinat de fete (1873), o tipografie (1879) s.a.;
-in a doua jumatate a secolul XIX si prima jumatate a secolului XX, orasul Targu Secuiesc a fost sediul unui scaun (unitate administrativa). Declarat municipiu la 2 noiembrie 2000, are in subordine administrativa satul Lung (atestat documentar in 1332).